PUNCT DE VEDERE ANES “Toleranța zero!” privind cazurile din Caracal și în legătură cu orice formă de violența împotriva femeilor și fetelor

 

PUNCT DE VEDERE ANES

 “Toleranța zero!” privind cazurile din Caracal și în legătură cu orice formă de violența împotriva femeilor și fetelor

Cu privire la cazurile celor două tinere din Caracal, victime ale violenței fizice și violenței sexuale urmate de crimă, ca urmare a informațiilor succesive apărute în mass-media în legătură cu elemente de detaliu privind faptele reprobabile comise împotriva acestora, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei şi Bărbați (ANES), în calitatea sa de instituție guvernamentală cu rol integrator în promovarea politicilor publice în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice și violentei împotriva femeilor și în cel al promovării principiului egalității de șanse între femei și bărbați în toate sferele vieții publice, precizează următoarele:

Faptele comise împotriva celor două tinere acoperă practic, întreg spectrul formelor de violență împotriva femeilor (hărțuire, violență fizică, verbală, psihologică, violența sexuală, viol) mergând până la crimă, și reprezintă expresia cea mai terifiantă a comportamentului deviant și profund antisocial al agresorului.

Sub nicio formă și în nicio circumstanță violența împotriva femeilor și violența de gen nu trebuie acceptată într-o societate modernă, guvernată de valori fundamentale precum: dreptul la viață, dreptul la integritate fizică şi psihică, demnitate, libertate individuală.

În acest context, o serie de documentele programatice consfințesc necesitatea unor direcții de acțiune și a promovării unor comportamente și atitudini nonviolente și nonstereotipale din perspectiva de gen. Astfel, Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenția de la Istanbul) prin prevederile lor specifice impun statelor-părți luarea măsurilor legislative și non-legislative pentru a se asigura că sunt reglementate măsuri concrete care să vină în sprijinul combaterii comportamentelor violente în relațiile interpersonale și eliminării stereotipurilor.

În ceea ce privește violența sexuală și inclusiv violul, art.36 din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), ratificată de către România prin Legea nr. 30/2016, instituie incriminarea comportamentelor săvârșite cu intenție și care se realizează în lipsa consimțământului celeilalte persoane.

În scopul armonizării cadrului legal intern cu prevederile Convenției de la Istanbul, Guvernul actual a asigurat armonizarea prevederilor Convenției de la Istanbul și a luat act de recomandările CEDAW, prin elaborarea unui pachet legislativ complex, care acoperă în integralitate exigențele impuse de către aceste tratate internaționale prin actuala formă a Legii nr. 217/2003, privind prevenirea și combaterea violenței domestice. În prezent, violența sexuală este reglementată potrivit prevederilor art. 4 alin.(1) lit d) din Legea nr.217/2003, cuprinzând: “agresiunea sexuală, impunerea de acte degradante, hărţuirea, intimidarea, manipularea, brutalitatea în vederea întreținerii unor relaţii sexuale forţate și violul conjugal”.

Dimensiunea fenomenului în România este pe deplin reflectată prin date statistice care întăresc poziția noastră cu privire la faptul că promovarea acestui tip de comportament în spațiul public trebuie dezaprobat în mod ferm. Astfel, în țara noastră 28,5% dintre femeile adulte (circa 3 milioane) sunt victime ale violenței fizice și/sau sexuale pe parcursul vieții, 6% din femei (aproximativ 600.000) sunt victime ale violenței sexuale (conform FRA, “Violența împotriva femeilor- O anchetă la nivelul UE”-2014). Prin urmare, această situație îngrijorătoare reprezintă nu doar o problemă socială, ci și o problemă importantă problemă de sănătate publică, fiind necesară reglementarea, promovarea și implementarea unor măsuri adecvate la  nivel național.

Mai departe de legislație, mecanisme, instrumentele pe care instituțiile au obligația să le cunoască și să le aplice, societatea românească duce încă o luptă continuă și inegală în legătură cu stereotipurile și mentalitățile legate de condiția femeilor din perspectiva predispoziției acestora la: hărțuire/violență fizică, psihologică, verbală, socială, spirituală, economică, forme care îmbracă, nu de puține ori, din păcate, accente deosebit de grave care conduc în final la pierderea de vieți omenești.

Prin urmare întreaga societate românească, deopotrivă, instituții publice relevante pentru acest domeniu precum și societatea civilă, în ansamblu au datoria să acționeze unitar și coerent pentru promovarea principiului privind ”Toleranța zero la violența împotriva femeilor!“, în raport de orice situație de violență.

Apreciem, în acest context, că înăsprirea pedepselor privind infracțiunilor care se circumscriu violenței împotriva femeilor reprezintă o măsură care s-ar impune, în completarea mecanismelor și instrumentelor legale deja existente.

În contextul în care Ordinul de protecție provizoriu, ca parte a cadrului legal existent, s-a dovedit un instrument eficient pe care polițiștii l-au înțeles asimilat și asumat, cifrele arătând că numai în prima jumătate a anului 2019 au fost emise peste 3000 de ordine de protecție provizorii transformate ulterior în Ordine de protecție, evidențiind astfel dublarea nr. de Ordine de protecție emise în anul 2018, indică creșterea nivelului de încredere a femeilor și acțiunea proactivă a polițiștilor în cazurile de violență domestică precum și a tuturor actorilor implicați în managementul integrat al acestor cazuri.

De aceea, trebuie să continuăm măsurile care contribuie la creșterea încrederii femeilor în : prevederile Codului penal, legislația în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, precum și în toate instrumentele create și în serviciile sociale ce vor fi dezvoltate prin fonduri europene, de către ANES, în sprijinul victimelor violenței domestice.

Acest lucru va fi posibil numai dacă toate instituțiile cu atribuții în domeniu vor acționa prompt și eficient în sensul protejării femeilor și combaterii oricărei forme de violență.

Acest aspect presupune întărirea acțiunilor de informare, conștientizare, instruire permanentă, îndrumare cu privire la întregul pachet de măsuri legislative (promovate de către ANES), mecanisme , instrumente, create și dezvoltate în scopul generării unei schimbări de paradigmă privind condiția femeilor din România, privind maniera în care societatea, în egală măsură, acționează proactiv și, totodată, reacționează în fața oricărui eveniment de violență împotriva femeilor.

Nimeni din această țară nu trebuie să manifeste o atitudine pasivă, atunci când statisticile ne arata că peste 75% dintre femei își ascund dramele și nu declară cazurile de violență( hărțuire, violență fizică, violență sexuală, psihologică (conform studiu FRA din 2016 și altor analize)

Dacă nu vom înțelege cu toții condiția psihologică a femeii, dramele personale, generate de aceste cazuri, niciodată și în nicio circumstanță nu vom acționa suficient de proactiv pentru a preveni aceste fapte.

Prin urmare, nici un semnal venit pe orice cale: e-mail, apel 112, SMS, call-center cu nr. unic la nivel național 0800 500 333, apel telefonic din partea oricărui cetățean, martor, victimă, nu trebuie ignorat, ci, tratat cu seriozitate și responsabilitate pentru că scurtarea timpilor de răspuns și de intervenție pot face diferența între viață și moarte.

De multe ori indiferența, toleranța și ignorarea cazurilor în cadrul comunităților, deși sunt cunoscute anumite comportamente antisociale/acte de violență, de către membrii acestora, generează o ”complicitate involuntară”, care nu face altceva decât să “sprijine” tacit escaladarea acestor comportamente și evenimente antisociale.

Acțiunile tuturor actorilor trebuie dublate în mod obligatoriu de empatie socială, în rândul tuturor categoriilor de profesioniști: polițiști, procurori, judecători, reprezentanți ai autorităților locale, serviciilor sociale, operatori call-center , echipe mobile de intervenție.

În concluzie, apreciem că prin toate măsurile promovate de către instituțiile cu atribuții în domeniu, în cel mai scurt timp, trebuie să fie recâștigată încrederea tuturor femeilor din România, în sensul în care acestea pot fi protejate și apărate împotriva tuturor formelor de hărțuire și violență exercitate asupra lor și că, societatea românească, în ansamblu, va înțelege să devină tot mai implicată și proactivă în semnalarea oricăror forme de violență și abuz, îndreptate împotriva femeilor și fetelor.